Valentine’s Day sau dragostea neghiobilor
Dacă
nu îţi arată iubirea mereu, înseamnă că ea nu există, aşa că nu cerşi bomboane
de ciocolată şi flori într-o anume zi din an, ca să ţi le compromiţi pe toate
celelalte 364. Poate că individul, luat de valul de reclame luminoase şi împins
de la spate de prieteni binevoitori care vor să facă pe Cupidonii, va merge
glonţ la magazinul de bijuterii şi va alege inelul, după buget, apoi ţi-l va
pune pe degetul tremurând, cu emoţie în glas, rostind întrebarea magică.
După aceea
veţi face planurile de nuntă, cu mult entuziasm (mai ales din partea ta), şi
vei începe să observi că lui nu prea îi pasă ce culoare vor avea perdelele de
la restaurant sau cardurile de masă, şi nu va manifesta un interes deosebit în
învăţarea dansului care ar trebui să deschidă petrecerea. Deja ţi-ai distrus
câteva zile din restul de 364, plângând cu faţa în pernă seara la culcare. Luna
de miere va fi frumoasă, nu pentru că nu mai poate de dragul tău, ci pentru că
veţi merge într-un loc în care oricum nu vă veţi mai permite să mergeţi prea
des, şi cu siguranţă îl vor încânta atracţiile locale. Şi mâncarea. O să te
confrunţi cu primele frustrări gândindu-te că tu eşti cam varză în bucătărie,
şi o să-ţi mai petreci vreo două zile îmbufnată, mimând o migrenă. Apoi vor
intra în acţiune soacrele. A ta se va simţi datoare să te înveţe cum îi place
puiului ei ciorba, nici prea caldă nici prea rece, nici prea acră nici prea
dulce, a lui va face crize de nervi că idiotul i-a luat fata şi deja o
influenţează într-un mod de nedorit. Zile bune, şi nopţi, vă veţi
certa pe tema asta. O să te apuci de băut multă cafea, ca să compenseze lipsa
somnului din timpul nopţii. O să
foloseşti mai mult anticearcăn şi fond de ten, drept pentru care îţi va reproşa
că cheltuieşti cam mulţi bani pe smacuri de dat pe faţă. Nu ţi-o va spune
direct, pentru că nu vrea să pară zgârcit, ci va cosmetiza ideea în: “Draga
mea, tu eşti foarte frumoasă fără machiaj.” Deja s-a dus mai bine de jumătate
de an. Soacrele vor reveni în forţă, mult mai binevoitoare, cu sfaturi de bine
şi cu întrebarea care le roade deja de multă vreme: “Mamă da’ nu e timpul să
faceţi şi voi un copil?” Abia acum poţi să plângi. Dar nu prea mult, pentru că
o să te trezeşti însărcinată şi nu trebuie să fii stresată, ca să nu-i
transmiţi şi copilului. Cum ai rămas însărcinată nu ştii prea bine, o să afli
mai târziu că ţi-a înlocuit pilulele contraceptive cu zaharină sau a găurit
prezervativele cu acul ăla fin cu care coase mă-sa la goblen. Cum de ce? Pentru
că trebuie să fie şi el în rând cu lumea, toţi colegii lui ăia cu burţile umflate
de bere şi care râgâie mititei au copii. N-o să mai poţi să bei nici cafea, n-o
să mai ai chef nici să te smăcuieşti pentru că o să-ţi vină să vomiţi de la
parfumul discret al rujului sal al pudrei, n-o să-ţi mai poţi vopsi părul decât
cu vopseluri fără amoniac, care se vor duce la 4 spălări, aşa că vei ajunge o
stafie ambulantă, care ronţăie toată ziua chipsuri cu sare (singurele de la
care nu ţi-e greaţă) şi morcov fiert, care are părul jumate de-o culoare,
jumate de alta şi al cărui soţ petrece tot mai mult timp la bere cu băieţii, de
observi că nu eşti singura burtoasă din casă. Iar când va veni copilul, şi
crezi c-ai scăpat, o să revină nesomnul, pentru că are colici, că eşti prea
stresată să-l poţi alăpta la sân cum se cuvine în primele luni de viaţă, vei
crede că eşti o mamă rea, vei ajunge la forma cea mai avansată de depresie
post-partum şi îl vei urî din toate iţele fiinţei tale pe nenorocitul ăla care
ţi-a distrus viaţa pentru că ai crezut în magia lui – Sfântul Valentin.
P.S. M-au inspirat multele
cupluri care la început mimau perfecţiunea şi în final au ajuns la tribunal (sau
la notariat, mai nou). Acum nu le mai
tremura mâna.
