Bule de spumă

In seara asta, copilul meu de aproape 8 luni mi-a deschis ochii spre fericire. S-a intamplat la baia de seara, care a fost o bucurie imensa pentru el. Dintr-o data a inceput sa rada in hohote, cu ochii lui perfecti de un albastru otelit... Urmarea cu privirea si incerca sa prinda cu manutele lui durdulii spuma de sampon care plutea pe apa. Si, cum o prindea, cum disparea din nou. Apoi o prindea iar, cu hohote de ras, si iar o pierdea. Rasul lui imi umple de fiecare data sufletul de o caldura pe care numai mamele o pot simti. "E atat de usor sa fii fericit", mi-am zis. Unui copil ii trebuie atat de putin sa fie fericit! Ochii lui curiosi ii sticleau ca margelele si gurita lui mica se stramba in fel si fel de chipuri, urmarind bulele de spuma. Le-a prins, le-a scapat, dar le-a prins. Viata e ca bulele de spuma, e tentanta. Se topeste foarte repede, dar ne daruieste bucurii minunate. Asta numai daca avem intelepciunea sa o traim pastrand macar putin din inocenta copilariei...