Pentru că îl ştiu
de când mi-am făcut buletin (acum am 30 de ani), şi de atunci e prezent în casa
mea aproape în fiecare zi. Pentru că l-am privit mereu ca pe un frate mai mare,
şi niciodata în alte feluri. Pentru că
îşi exprimă bucuria, uimirea, revolta, iubirea, dispreţul, direct, clar şi
răspicat, fără cenzură, ca să înţeleagă şi cei care nu prea înţeleg. Pentru
că spune toate astea vorbind corect româneşte.
Pentru că pe fratele meu mai mic îl cheamă Radu şi e născut pe 24 februarie.
Pentru că nu pupă în cur. ( E în DEX, deci… de ce vă ruşinaţi?) Pentru că are
puterea să recunoască dacă greşeşte. Pentru că are prieteni minunaţi. Pentru că
iubeşte copiii. Pentru că nu e fals. Pentru că nu se încadrează în şabloane. Pentru
că poate. Pentru că nu are limite. Pentru că parcă îl ştiu de când lumea. Pentru că are cuvintele la el tot timpul. Pentru că nu
minte. Pentru că mă face
să râd, oricât aş fi de obosită. Pentru că nu e laş. Pentru că fiul meu
zâmbeşte când îi aude vocea şi se înalţă pe vârfuri să-l vadă. Pentru că… aş
mai găsi o mie de motive. Nu sunt
vorbe fără noimă. Sunt răspunsuri la întrebarea: “De ce-ţi e aşa de
drag Mircea Badea?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu