Când ai stat
ultima dată cu picioarele goale pe pietre într-un pârâu cu apă limpede, să
simţi peştişorii gâdilându-ţi degetele şi apa spălându-te parcă şi pe interior?
Când ai scormonit ultima oară pământul ud cu unghiile, ca să plantezi o floare sau
ca să cauţi râme pentru pescuit? Când ai călcat ultima dată cu tălpile goale pe
o fâneaţă proaspăt cosită, să simţi
lăcustele zbârnâind în jurul tău şi parfumul de garofiţe şi trei fraţi pătaţi
invadându-ţi mintea şi plămânii? Când ai sărit ultima dată într-o baltă
fără să te vadă mama? Când ai dormit ultima dată într-o livadă, sau pur şi
simplu sub un pom din grădină, să-ţi cadă fructele în cap şi sa te gâdile zeci
de furnici pe sub tricou? Când ai transpirat ultima dată fugărind viţeii sau puii,
în încercarea de a-i închide în coteţul sau
grajdul lor? Când ai pus mâna pe topor ultima dată, să faci surcele şi să
aprinzi focul în soba cu lemne, să-ţi intre aşchii în degete şi apoi să adormi
somnul perfect într-o cameră mică, în care limbile portocalii ale focului
împrăştiau pe tavan căldură şi poveşti? Când ai mâncat ultima dată corcoduşe
crude? Când ai mers ultima dată pe jos atât de mult, încât să simţi că ţi se
topesc genunchii şi să-ţi doreşti doar să te trânteşti pe iarba moale, să
priveşti cerul şi să miroşi pământul? Când ai numărat ultima oară stele? Când
te-ai uitat ultima dată la chipul tău în luciul apei unei fântâni puţin adânci?
Când te-ai cocoţat ultima oară în cel mai înalt copac din grădina bunicilor? Când
ai mers ultima dată cu sania cu cai, pe cel mai aprig ger, să-ţi îngheţe nasul
şi obrajii, şi să te mai trezeşti şi cu zăpada scuturată în cap din crengile
aplecate de brad?
Dacă n-ai făcut niciodată nimic din toate
astea, ai trăit degeaba. Încă mai ai timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu