joi, 7 februarie 2013

Tinereţe fără bătrâneţe

"Cati ani ai?" m-a intrebat, intr-o zi, cineva.
...
"Muuult", ar spune un copil. "Ce tanara e!", ar spune strabunica mea daca ar mai trai...
Ne gandim adesea la timp si la cat de rapida e trecerea lui. Nu-l vedem, nu-l auzim, nu-l putem defini. Dar oare chiar nu-l vedem? Daca ma uit la fotografiile de cand eram copil si ma uit la fotografiile de acum, cred ca vad printre ele Timpul. Il aud invocea fiului meu, in vocea mea si in vocea inteleptilor care au mai multi ani decat mine. Il masuram in ani, in clipe, in ore. Definim copiii ca "oameni de inceput", oameni peste care timpul inca nu si-a pus amprenta, iar batranii , "cei trecuti prin viata"... Trecuti. Judecam fara voie oamenii in functie de varsta. "Ce sa stie el? E doar un copil..." Sau "E batran si nu intelege vremurile cele noi..." Dar cine suntem noi sa etichetam vremurile ca noi sau vechi? Oare vremurile noi nu au fost vechi odata, daca tot s-a dovedit ca istoria se repeta?
...
 Varsta e oare in ochii celui care intreaba, sau in sufletul celui care raspunde?
...
Ne nastem perfecti. Ne nastem iubire. Ne dezvoltam simturile si trairile, invatam sa iubim inca din frageda copilarie. Ne cuibarim cu nasucul la sanul mamei si ne agatam de ea ca maimuticile, plangem cand pleaca si radem cand ne jucam impreuna. Asta ce e, daca nu iubire? Iubirea are varsta? Poti intreba pe cineva "Cati ani are iubirea pentru fiul tau?" Cred ca toti ar spune ca nu. Si, daca iubirea nu are varsta, atunci oamenii au? Oamenii sunt tineri doar cand sunt proaspeti si fara riduri, si batrani cand au mainile si fata zbarcite? Raspunsul meu e nu. Am vazut atatia copii batrani, si din ce in ce mai putini batrani tineri... Pentru ca viata ne pune la incercare in fiecare zi si nu gasim intotdeauna intelepciunea s-o pacalim. Poate ca ne gandim atat de mult la moarte, ca nu ne mai ramane timp sa traim. Si iar ajung la timp... Nu stim cat timp avem sau cat timp mai avem. Daca am sti, oare nu am fi cu totii tineri, in fiecare zi? Sau ne-am intrista atat de mult, ca am imbatrani subit... Sa iubim, sa ne iubim, sa radem si sa traim, ar fi minunat. Si cand ar veni moartea, ne-ar gasi la fel de perfecti ca atunci cand ne-am nascut... Daca ne-am bucura mai mult, precum copiii.
...
"Am 30 de ani", am raspuns.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu